Într-un București al deceniilor interbelice, în care puterea, cultura și reprezentarea publică se conturau cu discernământ și sobrietate, o vilă cu dimensiuni modeste se impunea nu prin opulență, ci prin echilibru, rafinament și măsură. Casa Gheorghe Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19, este mai mult decât o simplă reședință; este un spațiu ce posedă propria voce istorică, o arhivă materială în care se concentrează un secol de disensiuni politice, ambiții personale și intimități culturale ale elitei interbelice. Acest loc, martor tăcut al unor decizii capitale și al unor momente de cumpănă națională, și-a refăcut astăzi existența sub denumirea EkoGroup Vila, propunându-și să păstreze memoria vie a unei epoci complexe.
Casa Gheorghe Tătărescu: o reședință a puterii discrete și a memoriei culturale
Figura centrala este Gheorghe Tătărescu, premier al României în două mandate critice (1934–1937; 1939–1940), a cărui viață politică a traversat fazele tumultoase ale unei Românii aflate în clivaje democratice și autoritare, într-un context geopolitic fragil. Casa sa de pe Strada Polonă, o vilă cu scară moderată, expresie a unui stil arhitectural ce îmbină influențele mediteraneene cu detalii neoromânești, reflectă un ethos al reținerii și al echilibrului – valori esențiale ale elitei interbelice. Azi, sub numele de EkoGroup Vila, clădirea continuă să fie un reper cultural activ, cu o identitate care păstrează fără alterare amprenta istorică a ocupantului său originar.
Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) este o figură emblematică, dar nu lipsită de ambiguități, în peisajul politic românesc interbelic și postbelic. După studii juridice aprofundate la Paris, unde și-a obținut doctoratul în 1912 cu o teză ce condamnă „minciuna electorală” și pledează pentru votul universal real, Tătărescu se implică în PNL și activează din 1919 ca deputat. Figura sa se articulează pe un ideal al ordinii democratice europene, dar și pe compromisuri pragmatice care îl plasează într-un echilibru precar între autoritarism și democrație. Două guvernări ale sale, alături de incidente majore – de la gestionarea tensiunilor teritoriale până la cedarea unor provincii în 1940 –, evidențiază complexitatea și ambivalența în exercițiul puterii. A fost un modernizator perseverent, dar și un actor al compromisurilor politice cu efecte ambivalente asupra democrației. Reputația sa a rămas învăluită în nuanțe, restituirea sa istorică fiind încă un teritoriu al dezbaterilor.
Casa: proiect de viață și spațiu al puterii moderate
Reședința de pe Strada Polonă nu a fost niciodată o simplă locuință, ci un spațiu construit cu grijă ca extensie palpabilă a identității publice și private a prim-ministrului. Spre deosebire de multe vile ostentative ale clasei politice din epocă, casa Tătărescu impresionează prin dimensiuni relativ modeste, proporții riguroase și o atmosferă discretă, în care puterea nu se afişează, ci se exercită cu reținere. Acest principiu se cristalizează în mod esențial în compartimentarea biroului premierului, situat la entre-sol și accesibil printr-un portal lateral inspirat de motivele arhitecturii bisericilor moldovenești, o încăpere surprinzător de restrânsă și modestă, ce nu domină nici spațiul domestic, nici reprezentarea publică. Casa reflectă astfel o etică a funcției, în care dimensiunea și accesibilitatea spațiului profesional trădează mai degrabă responsabilitatea și absența oricărei pretendenții decât grandilocvența.
Identitatea arhitecturală: sinteze mediteraneene și accente neoromânești
Arhitectura Casei Gheorghe Tătărescu este o manifestare a unui dialog rafinat între loc și epocă, o construcție în care se regăsesc influențe mediteraneene filtrate prin sensibilitate românească, cu accente neoromânești bine integrate. Proiectul inițial al arhitectului Alexandru Zaharia, dezvoltat între 1934 și 1937 împreună cu Ioan Giurgea, colaboratorul său și co-autor al rafinamentelor finale, generează o compoziție echilibrată, evadând din rigorile unei simetrii rigide în favoarea unei echilibrări dinamice.
Elementele ce caracterizează fațada includ portaluri tratate în spirit moldovenesc și coloane filiforme distinct concepute, care, deși diferite în detalii, păstrează un aer unitar. Acest limbaj arhitectural devine ulterior referință în alte construcții.
Interiorul abundă în detalii de finisaj: feroneria din alamă patinată, motivele orfevrăriei medievale transilvănene, parchetul din stejar masiv cu nuanțe subtile și ușile sculptate sobru, toate expresii ale unui meșteșug atent și al unei culturii materiale care evită ostentația.
Un punct focal îl reprezintă șemineul și ancadramentele realizate de sculptorița Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu. Această intervenție artistică temperată aduce un modernism subtil ce nu contrazice, ci completează vocația tradițională a spațiului. Absida ce încadrează șemineul devine un element inovator preluat de reputatul G. M. Cantacuzino în proiectul său pentru Vila Nae Ionescu, semnalând influența Casei Tătărescu în arhitectura locală.
Arethia Tătărescu: „Doamna Gorjului” și spiritul cultural al casei
Arethia Tătărescu, soția premierului, transcende rolul unei figuri secundare. Şi-a însușit cu dăruire o misiune culturală și socială, implicându-se în binefacere și susținând meşteşugurile tradiţionale olteneşti. Mai mult, ea a fost un vector important în revenirea lui Constantin Brâncuși în România și, indirect, o promotoare a ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Spiritul său artistic și sensibilitatea pentru detalii au vegheat asupra proiectului arhitectural, astfel încât vila să fie expresia discreției și coerenței estetice, evitând orice suprasaturare sau opulență.
În caietele de proiectare, Arethia apare ca beneficiară oficială, ceea ce indică rolul său decisiv în definirea caracterului casei. Acest fapt subliniază intersectarea dintre viața politică a familiei și angajamentul lor cultural ca suport al legitimității și al memoriei.
Ruptura comunistă: degradarea simbolică a unui spațiu emblematic
Odată cu arestarea și marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu în 1950, casa încetează să mai fie un martor activ al vieții politice. În perioada comunistă, vila este confiscată, pierzându-și identitatea inițială, fiind supusă unor compartimentări, utilizări funcționale improprii și intervenții fără respect pentru calitatea originară. Deși a scăpat de demolări totale, degradarea finisarilor și alterarea relației dintre interior și grădina de inspirație mediteraneană au diminuat expresivitatea arhitecturală.
Mai grav a fost faptul că, în logica noului regim, edificiul și-a pierdut sensul ca spațiu al elitei politice și culturale, devenind un obiect decorativ al unei epoci suprimate simbolic. Numele și personalitatea lui Gheorghe Tătărescu au fost marginalizate și terfelite în circuitul public, iar casa rămânea fără o poveste spusă.
Intervenții și controverse post-1989: între fragilitate și reparație
Tranziția postcomunistă nu a adus liniștea recuperării imediate. Casa Gheorghe Tătărescu s-a confruntat cu conflicte semnificative legate de proprietate și restaurare. Proprietatea a trecut prin mâinile unor figuri publice, iar intervențiile lor masive asupra interiorului au generat reacții critice puternice, datorită alterării ireparabile a compartimentărilor și a coerenței proiectului original.
- Transformarea temporară în restaurant de lux contrazicea natura spațiului și statutul său istoric.
- Modificările au fost percepute ca o violență simbolică, mai ales că erau operate de un arhitect de prestigiu fără respect profund pentru patrimoniu.
- Aceste derapaje au reintrat casa în atenția publică și profesională, generând o dezbatere matură asupra conservării arhitecturii interbelice.
- Ulterior, o firmă străină a inițiat o restaurare atentă, revenind la proiectul Zaharia–Giurgea, marcând o etapă de prudență și respect reînnoit pentru patrimoniu.
În acest context, EkoGroup Vila se afirmă ca o expresie a acestei continuități responsabile, păstrând și valorizând identitatea istorică fără a o cosmetiza superficial.
EkoGroup Vila: prezentul ca recuperare și dialog cultural
Astăzi, casa din Strada Polonă funcționează sub titulatura EkoGroup Vila, un spațiu ce depășește simpla restaurare. Aici, trecutul nu este înlăturat, ci integrat într-o experiență culturală ce se desfășoară prin evenimente tematice și acces controlat. Vila rămâne un loc de întâlnire între memoria istorico-politică și experiența contemporană, un liant între paginile tumultoase ale unui secol și o societate care învață să-și respecte și să-și asume propriul trecut.
Accesul se realizează prin programări prealabile, un gest ce reflectă tocmai grija față de un patrimoniu fragil și valoros. În acest fel, EkoGroup Vila reintră în circuitul cultural cu responsabilitate, nu ca o reconfigurare arbitrară. Spiritul Casei Gheorghe Tătărescu este păstrat in situ, iar rolul său de depozitar al memoriei elitei politice interbelice se perpetuează într-un context conștientizat și respectat.
Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu
- Who was Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru al României în două mandate importante (1934–1937 și 1939–1940), personalitate care a marcat profund scena politică interbelică și postbelică, caracterizată prin angajamente democratice dar și compromisuri politice majore. - Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu pictorul român Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), care aparține altui secol și domeniu artistic. - What architectural style defines Casa Tătărescu?
Casa este o sinteză între stilul mediteranean și accente neoromânești, rezultatul colaborării arhitecților interbelici Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu elemente artistice adăugate de sculptorița Milița Pătrașcu. - What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
Arethia a fost beneficiara oficială și motorul cultural al proiectului, supraveghind ca vila să rămână un spațiu de reprezentare discretă și coerentă, în concordanță cu tradițiile familiale și valorile elitei culturale. - What is the function of the building today?
Astăzi, casa funcționează ca spațiu cultural sub denumirea EkoGroup Vila, deschis publicului pe bază de bilet și programare, păstrând identitatea sa istorică și oferind un cadru de reflecție asupra istoriei României interbelice.
Invit cititorii să descopere istoria complexă a Casei Gheorghe Tătărescu, să pătrundă în subtilitățile arhitecturale și să păstreze vie memoria unei epoci de tranziție din istoria românească, prin intermediul spațiului actual, EkoGroup Vila. Acolo, nu doar o clădire este reinstaurată, ci un capital simbolic și cultural, încărcat de întâmplări și reflecții contemporane.
Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, descoperind cum memoria și patrimoniul pot fi împărtășite responsabil, pentru generațiile de azi și de mâine.
EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 corporate@ekogroup.ro
Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.